Reflexoterapie

Definiţie…

Reflexologia este o ştiinţă a zonelor reflexogene ale organismului reprezentată pe zonele corpului indiferent de distanţă faţă de zona pe care o reprezintă. Organele corpului uman, componente inseparabile ale întregului organism au legături energetice şi nervoase directe cu punctele reflexogene corespunzătoare.
Reflexoterapia, stipulează existenţa in corpul uman a 10 zone energetice. Aceste zone sunt longitudinale şi traversează corpul de la picioare prin mâini până în creştetul capului.
Cele 10 zone energetice sunt împărţite simetric în 2 grupe perechi a cate 5 zone longitudinale pe fiecare parte a corpului, într-un fel corespunzător celor 5+5 degete de la picioare şi de la mâini.

Reflexodiagnosticul

Reflexodiagnosticul constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene, combinat cu informaţii generale primite din dialogul cu pacientul despre afecţiunile sale şi starea sa generala de sănătate. Se poate descoperi o suferinţă multifuncţionala a organului corespondent, palpând zona reflexogenă a lui, zonă bogată în terminaţii nervoase şi vasculare.

Reflexodiagnosticul cere un studiu amănunţit, experienţa, sensibilitate deosebita şi solide cunoştinţe anatomice si patologice.

Durata tratamentului

Pentru afecţiuni recente şi uşoare, un tratament de 2-3 zile este suficient; în cazul bolilor grave şi cronice, o ameliorare semnificativă se obţine după aproximativ 2-3 luni de la tratament iar vindecarea completa este atinsă după un an de şedinţe consecutive. În afecţiuni acute efectul ameliorant se produce după 2-3 şedinţe de reflexoterapie şi vindecarea survine după câteva săptămâni.

Efectele tratamentului reflexogen

Masajul punctelor reflexe descongestionează musculatura şi stimulează circulaţia sângelui în organul respectiv, obţinând astfel eliminarea reziduurilor toxice şi alimentarea cu substanţe energetice noi şi regeneratoare.

Pentru aceasta trebuie să regularizăm mai întâi funcţionarea organelor de eliminarea toxinelor şi cele de refacere a organismului bolnav prin masarea punctului său reflex.

Afecţiuni tratabile prin Reflexoterapie

Afecţiuni şi disfuncţii ale sistemelelor: urinar, nervos, circulator, respirator, limfatic, endocrin, reproducător, osteo-muscular şi articular, metabolice.

Istoric

În China antică, reflexoterapia era una din ramurile acupuncturii şi presopuncturii, care au o vechime de peste 5000 de ani. Prima prezentare a reflexoterapiei ca metodă de tratament de sine stătătoare aparţine medicului chinez Wang-Wey în secolul IV î.Hr şi descrie tehnicile speciale de masaj ale tălpilor prin apăsarea fermă cu policele a unor zone, timp de mai multe minute.

Reflexoterapia occidentală îşi are originea în stăvechea presopunctură (acupunctură) chinezească, cea care a dezvoltat studiul corpului energetic uman, al meridianelor, punctelor si zonelor energetice de proiecţie a organelor pe extremităţile corpului: tălpile, palmele, feţele dorsale ale picioarelor şi mâinilor, gleznele, pavilioanele urechilor, faţa, cutie craniană.

Ca ramură a medicinei orientale, reflexoterapia este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafaţa corpului, în general la distanţă de organul pe care îl reprezintă.

Reflexoterapia sau terapia zonală a fost introdusă si popularizată în occident de medicul american William Fitzgerald la începutul secolului XIX. El demonstrează practic cum prin apăsarea unor puncte cheie situate pe extremităţile corpului (mai ales picioare) putea normaliza activitatea fiziologică în alte zone ale corpului situate la distanţă fata de punctul masat.

Fizioterapeuta Eunice Ingham a introdus reflexoterapia (aşa cum o cunoaştem noi astăzi) în secţia sa te fizioterapie din Florida şi a obţinut rezultate excepţionale în îmbunătăţirea mobilităţii, tratarea diverselor dureri, vindecarea unor boli cronice şi accelerarea proceselor de recuperare după intervenţiile chirurgicale grave.

Biomag | Masaj | Reflexoterapie | Bioenergoterapie | Reiki | Aromaterapie | Astrologie